Alone in dark ...

[Effy K. Dietrich]

Rămase pur şi simplu şocată. Oriunde se ducea dădea de sânge. Se simţea parcă blestemată. Şi acei oameni păreau aşa nefericiţi şi chinuiţi. Aproape că îi venea să plângă. Cine era atât de disperat să facă asta? Cine era atât de nebun să facă asta? Privi silueta întunecată la care se închinau oamenii aceia chinuiţi şi înghiţi în sec.
Atunci când Ema citi biletul îşi lăsă privirea în pământ, întorcând pe toate părţile cuvintele din mesaj. Nu ştia despre ce medalion era vorba şi la ce folosea. Bine ştia că protejează...Dar de ce protejează?
Gândurile îi fură întrerupte de un zgomot de lanţuri târâte, care o făcu să se dea în spate câţiva paşi căzând cu un zgomot înfundat.