Piano tunes, werewolves and books.

[Eliza G. Blest]

Era noapte , liniste infernala , nici urma de vreo fiinta vie . Toata lumea dormea , atat si plantele cat si animalele . Pe un coridor al castelului , se plimba , foarte incet , fara nicio grija , Eliza . Se certase cu Plesneala la ora de curs , si acum numai putea de nervi . Parca cineva o storcea de toate amintirile frumoase , care erau foarte putin , ramanand numai cu tot ce ura . Toata viata ei se difuza in fata ochilor ei . Incet , in departare , se auzi o melodie lenta , frumoasa . Eliza se indrepta intr-acolo . Intra intr-o camera , in care se aflau 3 persoane .
Hey .. deranjez ? Pot sa intru ? As vrea sa stiu cine a cantat acea melodie atat de superba spusese ea , apoi , zarindu-l pe baiat , care statea la pian .
Complimentele mele ! Te pricep foarte bine . i se adresa lui . Apoi se uitase la celalalte persoane din camera . Era o fata , de la cercetasi , dupa stema de pe roba , pe care nu o cunostea deloc . Sii...
Snorri ! Ce faci aici ? Sa ghicesc .. ai vrut sa treci pe la Oglinda si ai gresit sala ? o intrebase ea , razand .