I need to relax...

[Effy K. Dietrich]

Îşi retrase mâna cu bagheta pe care o puse înapoi în buzunar. Muşchii acum o clipă încordaţi se relaxară. Nu erau decât alte două eleve şi era sigură că niciuna din ele nu va spune nimic din ce se întâmpla acolo. Pe chip îi apăru un zâmbet miucuţ, în timp ce se aşeza înapoi în fotoliu.
Se încruntă atunci când o auzi pe Eliza. În cele din urmă îşi aduse aminte.
,,Ne-am întâlnit în tren..." Făcu o mică pauză ,,Memoriile unei gheişe". Răspunse din nou afundându-şi capul în paginile albe ale cărţii.
Cealaltă fată privise uimită camera, după care întrebase ce era acea cameră.
,,Camera Necesităţii. " Răspunse pe obişnuitul ei ton blând şi calm.