Misterele vietii..

[Eliza G. Blest]

Ohh , dupa cum se vede , vin si eu cu o poveste , destul de ciudata . Va anunt de pe acum ca e prima data cand fac asa ceva , deci as dori sa mi se spuna greselile pe care le-am facut , daca ar trebui sa modific ceva si desigur cum vi se pare , ca sa stiu daca isi are rostul ca eu sa o continuu .

The story begins :

Capitolul I - Vise ciudate

Totul era intuneric , liniste absoluta .Nu era nimeni acolo. Doar eu , cu bataile inimii mele , complet speriata , cazand in gol . Deodata m-am lovit de ceva , foarte tare , lesinand .
Razele soarelui imi bateau in ochi , de ma lasau oarba . M-am uitat imprejur , ma aflam intr-o clasa . 3 randuri de banci se insireau una dupa alta cu cate un loc fiecare . In jur de vreo 15 copii se aflau in incapere . Nu era nici urma de profesor , dar totusi era liniste . Priveam absenta clasa. Era o camera incapatoare , peretii si tavanul albi ca zapada , niste ferestre mari , impunatoare erau acoperite de perdele bleu-marin ca oceanul . Soarele se ivea de dupa ele , tintuindu-ma .
Ma aflam in ultima banca.Dupa cum parea , acesta imi era obiceiul . Incercam sa imi reamintesc cine sunt , dar toate amintirile mele disparusera , ma simteam in gol , in intuneric . Apoi , amintirile venira una dupa alta , foarte rapid . Ma numeam Daphne Lubban si aveam varsta de 17 ani . Si ma aflam in timpul orei de fizica . Dupa cum se pare , atipisem . Intotdeauna ora de fizica era foarte plictisitoare , si aveam ghinionul ca aceasta sa fie ultimul curs al zilei , devenind foarte obositor .
In apropierea bancii , se auzira niste batai nervoase in banca . Mi-am intors privirea . Un barbat inalt , cu ochii negrii ,de-ti ingheta privirea . Parul alb , matasos , se ivea ici pe colo , fata cu riduri , in jurul ochilor , era incruntata la mine . Imbracat intr-un costum negru , sobru , ziceai ca era moartea in persoana , numai ca era imbatranita . Ma tinea cu privirea la fel cum privea un uliu prada .
-Ei , domnisoara ? Imi poti spune ce faceai tolanita pe bancaa ?
-Eu , eu , .. ma gandeam la lectie ..
-Cu ochii inchisi ? Ce am spus acum 5 minute ?
-? Vai , de-as putea citi gandurile profului , ohh , spatele ma doare ingrozitor .
-Ai 4 pe azi , domnisoara Lubban .
Clopotelul care anunta sfarsitul cursului , se auzea vag pentru mine . Stateam in picioare si ma uitam in gol . Ce se intampla cu mine ?Cu greu mi-am strans caietele , le-am pus in ghiozdan , pe urma iesit din clasa , apoi din scoala .Nimeni nu ma baga in seama . Nu vorbeam cu nimeni si nimeni nu indraznea sa vorbeasca cu mine . Pe unde mergeam , lumea isi intorcea privirea asupra mea , ca si cum eram vedeta , numai ca eram in sensul opus .Acestia nu ma indrageau , ci susoteau pe la colturi , privindu-ma cu teama , unii chiar cu ura .
De multe ori le tineam privirea , dar cu timpul , am cedat .

Last edit : am mai modificat in cateva locuri , pentru ca nu se potrivea cum trebuie