Misterele vietii..

[Eliza G. Blest]

Oki , thanks a lot

Capitolul II

Ceva neasteptat

In drum spre casa , am facut un ocol prin parc, abtinandu-ma sa nu ma urc in copaci si sa ma ascund printre crengile lor . Dupa un timp , am ajuns pe strada casei mele , dar se intamplase ceva miraculos , nu se aflase nimeni . Totul era pustiu , nici macar copii care ieseau intotdeauna dupa masa nu se mai iveau , doar crancnetul ciorilor ce zburau in vazduh . Aveam presimtirea ca s-a intamplat ceva , dar era imposibil deoarece orasul acela era cel mai plictisitor din toata tara . Neluand in seama acea atmosfera , am mers grabita spre casa . In scurt timp puteam sa zaresc casa , aflata intre doua case , a caror proprietari nu ma suportau deloc , si desigur , eu le intorceam cu drag privirea . Intotdeauna se legau de aspectul meu si de activitatile mele . Si nu o data am rugat-o pe mama sa ne mutam , dar ea , imi spunea de fiecare data :,,Este un cartier linistit , nu vad rostul pentru care sa ne mutam din pricina unor oameni .
Trebuie doar sa-i ignori . '' Deah , la fel cum faceam cu dragii mei colegi . Numai puteam rezista , macar atunci puteam sa scap de privirea lor apasatoare .

M-am intors la realitate , privind casa care imi placea atat de mult . Aceasta avea 2 etaje , fiind zugravita in albastru bleu marin si un acoperis tuguiat colorat in rosu . Intotdeauna am crezut ca seamana cu o palarie a unui vrajitor . Doi copaci inalti faceau umbra casei , de parca vroiau sa o ascunda .Am deschis poarta inalta , intrand intr-o gradina inflorita .Am travesat gradina , intrand in casa . Usa dadea spre un hol mare , spatios , in care se aflau cateva fotolii , tablouri pe pereti cu niste oameni pe care nu ii cunosteam deloc , dar aveau un aspect foarte straniu . O scara argintie , in spirala , se ivea dintr-un colt al holului , in dreapta acestuia fiind usa ce ducea spre sufragerie . Mi-am dat jos jeaca , punand-o in cuierul din spatele usii de la intrare , apoi urcand scarile spre etajul superior . In acel etaj se aflau camerele noastre , a mea si a mamei , fiind despartite de doua bai , iar in capatul holului se afla biroul mamei , unde se inchidea in fiecare seara .

Intrasem in camera mea , deloc uimita la ce era inauntru , adica , vraiste , cum imi placea mie . Camera era spatioasa , aerisita , decorata cu florile din gradina mamei iar peretii erau pictati cu copacei. O luna alba , stralucitoare atarna de tavan , indreptata cu fata spre patul aflat langa perete . Un birou asezat in directia opusa a patului , cu un laptop deschis si cateva caiete aruncate, deschise la diferite lectii . Sifonierul trona langa fereastra , vizavi de usa de la intrare in camera , deschis , si in mod curios , gol . O oglinda se sprijinea de peretele opus , langa usa , reflectand dezordinea nedescrisa din camera . Toate hainele , care trebuia in mod normal sa stea in sifonier , se ingramadeau pe podea , acoperind-o intru totul . Mi-am aruncat ghiozdanul pe un munte de haine , apoi indreptandu-ma spre oglinda .
In oglinda se infatisase o fata , in jur de 17-18 ani , cu parul lung negru , curgand pe spate ca o cascada , ochii violeti stralucitori , imposibil de intrat in profunzimea lor , iar fata impasibila , palida si putin rozalie . Imbracamintea , era , desigur , in culoarea mea preferata , adica negru . Niciodata nu imi schimbam culoarea , in ciuda mamei mele, pe care o teroriza acest lucru . De multe ori o auzeam soptind ,,Exact ca tatal ei '' , ceea ce mi-a dat unele dubii , deoarece mama nu imi prea vorbise despre tatal meu . Chiar daca eram in negru , aveam unele gusturi , sau asa credeam eu . Eram imbracataintr-o bluza lunga , cu flori rosii ca sangele , iar pantalonii stramti , si adidasi marca PUMA . Mi-am intors imediat spatele , nu-mi placea deloc cum aratam , desi stiam ca mi se potriveste, ca ma reprezinta .

Am coborat scarile , ceasul din hol batand ora 15 dupa amiaza . De obicei mama venea pe la 13 . Am intrat in sufragerie , cautand-o din priviri pe mama , dar nu se afla acolo . In schimb o femeie cu parul roscat scurt vorbea la televizor despre aceeasi poveste , ceea cu copii de 15 ani care disparusera si politistii nu ii mai gaseau . M-am indreptat spre usa ce ducea in bucatarie , dar cand s-o deschid , aceasta mi se impotrivea . Fara sa mai stau pe ganduri , mi-am facut elan , impingandu-ma in usa , care se deschise fara nicio problema . M-am uitat inauntru , dar nu se vedea nimic . Era prea intuneric , jaluzelele de la geam erau trase . Am aprins lumina si un tipat strident se auzise din gura mea .