All I need

[Effy K. Dietrich]

Cum făcea de ajungea întotdeauna la momentul nepotrivit în locul nepotrivit? Nu ştia, dar cert era că acesta era unul dintre acele cazuri. Salcia continua să lovească cu ramurile sale puternice şi grele. Deja obosise şi habar nu avea cum să scape din încurcătura asta. Se pare că avea o coordona proastă a corpului, pentru că în timp ce se gândea la o soluţie corpul rămăsese pe loc, când trebuia să se ferească de lovituri. Văzu cum o ramură se apropia ameninţătoare de ea şi închise ochii pregătită de impact.
Spre norocul ei însă cineva o trase din calea Salciei. Timp de câteva secunde rămase cu ochii închişi, ca şi cum s-ar fi aşteptat ca arborele să lovească din nou. Dar nu se întâmplă nimic, aşa cp deschise ochii. Era obosită de la cât se ferise de "pumni" salciei aşa că respiraţia ei era uşor accelerată.
,,Mulţumesc mult!" I se adresă Viperinei lungind cuvântul ,,mult". O privi ca şi cum ar fi eroina ei şi zâmbi. Viperina o întrebase ce face pe acolo. Deşi la început ezitase îi răspunse că se plimba.