When love is in excess...

[Ema Snow]

"When love is in excess, it brings a man no honor, nor worthiness." - Euripides

Acum ceva vreme am avut o perioada de "fluturasi prin cap". Am descoperit cateva compuneri facute pe acest subiect, desi putin cam triste daca stau sa ma gandesc. Astept pareri

Doar vorbeşte… vorbeşte-mi

Nu s-a schimbat nimic. Ştiu asta. Ne comportăm ca de obicei. Amândoi. Doi prieteni străini. Nimic mai mult. Nimic nu s-a schimbat.

Dar atunci, de ce totul este atât de diferit pentru mine? Cum se face că văd cu ochii minţii imaginea ta atât de clar şi deja stomacul mi se umple de emoţie? Mă uit în jur şi văd atâţia ochi, dar numai ai tăi mă izbesc precum furtuna de vară. Îmi invadezi mintea în fiecare noapte. Tu, cuvintele tale, salutul tău obişnuit. Vorbim rar, smulgându-ne răspunsuri la întrebări banale. Eventual, mai râdem puţin. Dar doar atât. Ce este asta? Ce este ce simt eu? M-aş putea sătura cercetându-ţi chipul? Momentan aş zice nu…

Dar tu? Ce mistere ascunde mintea ta? Ce cuvinte nerostite îţi şopteşte inima? Mă vezi, mă ştii, dar nu mă cunoşti. Ce sunt eu? Ce eşti tu? Cine suntem şi ce dorim? Doar vorbeşte… vorbeşte-mi…

Spune-mi să-ţi mai zic. Îţi voi zâmbi şi-ţi voi povesti. Spune-mi să-ncetez şi voi dispărea în umbre. Spune-mi orice, numai spune-mi!

Mă agăţ nonşalantă de fiecare clipă. Zâmbesc, râd, comunic. Umblu în haită, ca oricare altă fată. Dă-mi un semn, mi-e suficient. Dă-mi un semn şi mă ridic, apropiindu-mă şi aşteptând. Spune ceva. Doar vorbeşte… vorbeşte-mi.