Tipete in noapte...

[Ema Snow]

Ema isi inchise ochii si gandi o rugaciune scurta. Orice om merita una.
Se apropie apoi de celula lui Porrin, intrebandu-se oarecum cum ajunsese iar aici. Stia ca nu il poate rani, stia asa cum o stiuse si in tren. Stia ca ea are nevoie de raspunsuri, iar el este singurul ce i le poate oferi.
Se rezema de grilajul rece si il privi impenetrabil, asteptandu-se la un duel de priviri, asa cum se intampla mereu. Dar Porrin isi retrase privirea, uitandu-se spre Lily.
" - Nu!" izbucni Ema in soapta. " Urmareste!"
Isi muta iar privirea spre ea.
" - De ce? Ce am de urmarit la o pleava de eleve ce se cred al naibii de bune?"
Ema zambi, descoperind ceva in vocea lui. Ceva ce le oferea lor un avantaj enorm. Porrin nu era doar un las orgolios. Se temea. Se temea de ele. Se temea chiar si de Dawn.
" - Conte de mahala" adauga Ema, vocea tremurandu-i. " Nu mai valorezi nimic."
Se gandi ca o metoda buna era sa-l zgandarea. Poate asa va obtine ce avea nevoie.
" - Stiu deja totul, Porrin, totul. Nu mai am nevoie de nimic de la tine."
Devoratorul o privi in gol, iar Ema se bucura ca mintise fara sa se dea de gol.