When love is in excess...

[Ema Snow]

Multumesc, Ginny! ><
Continuand cu fata batuta de ganduri, in incercarea ei de a atragea atentia baiatului ... Sper sa va placa!

Şi totuşi… Câteodată
(Perspectiva ei)

Câteodată, mai mereu, mă uit la tine. Mă uit, pur şi simplu. Instinctiv. Nu-ţi prind privirea şi mă bucur de încă două fracţiuni de secundă, cercetându-ţi chipul. Dar asta se întâmplă de puţine ori. Când îmi ridic ochii, mă ciocnesc de ai tăi. Cât de jenant! Îmi găsesc repede altă preocupare, stingherită. Şi totuşi, în minte am doar privirea ta. Îmi blochez mintea şi încerc să-i descopăr gândul pe care-l susţine. Normalitate? Ură? Repulsie? Curiozitate? Plăcere?

Câteodată, am senzaţia că ştii ce gândesc. Parcă poţi să vezi dincolo de verdele sincer, departe, până-n minte şi-n inimă. Mai departe decât sper. Şi totuşi, dacă am dreptate şi tu chiar ştii secretul meu, de ce nu faci nimic? De ce mă laşi să mă zbat între foc şi foc; disperare, tristeţe şi plutire, fericire? Spune măcar „încetează” sau „chiar mă bucur”. Opreşte-mă din a construi scenarii în minte (fie ele optimiste sau nu), devine ridicol!

Dar oare mă înşel? Posibil. Probabil. Copile, eşti orb? Sau nu ştii să priveşti?