Ăh... Mda... Hogwarts

[Shimizui]

-Urăsc magia! De ce tocmai eu să fiu vrăjitoare? Sora mea Aoi şi fratele meu Noka sunt perfect normali! În fine, dacă tot sunt în blestematul ăsta de tren care scârţâie din toate piuliţele, pot măcar să încerc să mă acomodez... să îmi fac prieteni...
Am intrat într-un compartiment şi mi-am trântit valizele - cufărul nu e practic, zău! - fără ca eu să mă aşez undeva. Kiwi, care detestă spaţiile mici, se agita de zor în colivie. Mi-am zis "Primul care o să intre aici o să întrebe <Nu trebuia să ai o bufniţă?> De ce? Papagalul e la fel de bun. Ba mai şi vorbeşte!" în timp ce deschideam lăcăţelul mic de la uşiţa cuştii. De ce un lacăt? Kiwi putea deschide uşi, geamuri, încuietori simple. Nu cred că un cârlig de plastic ar fi reprezentat cine ştie ce provocare pentru ea şi cum o ştiam uşărnică, nu voiam să plece.
În fine, am eliberat-o şi m-am aşezat.
-Cum or să reacţioneze copii când or să vadă o asiatică? am râs eu.
-Copii... fluieră Kiwi. Coooopopiii...
Pasărea verde mi-a stârnit un zâmbet.
-Aşa-i. În plus, nu strică dacă dăm cuiva o şansă. Pur şi simplu o să încerc să mă împrietensc cu prima persoană care intră aici.
-Aşa să faci! Stafidă??
Am început să râd. Am scos din buzunar cutiuţa cu stafide şi am deschis-o ca s-o las pe Kiwi să mănânce.
Şi-atunci uşa compartimentului s-a deschis.
-Asta-i, Kiwi! am şoptit. Ţine-mi pumnii.
-Nu am! Nu am! a comentat pasărea, în timp ce eu mi-am ridicat privirea ca să văd cine intrase.