To be continued

[Effy K. Dietrich]

Ema tresărise atunci când îşi auzise numele. Se întreba de ce se speriase aşa , dar pe moment nu zise nimic. Fata îşi ridicase faţa spre ea şi afişase un zâmbet. Oricât încerca să se ascundă Elizabeth observă roşeaţa din obraji săi şi era sigură că Ema plânsese.
,,Eu ? Destul de bine..." Îi răspunse privind-o blând . Era foarte curioasă ce se întâmplase şi spera din tot sufletul să nu fie ceva grav. Văzuse accident grave la viaţa ei şi chiar le trăise, aşa că era sigură că putea suporta orice se întâmplase.
,,Eu sunt în regulă. Dar tu?...Ce s-a întâmplat?" Întrebă pe un ton calm şi blând , fiind destul de îngrijorată.