When love is in excess...

[Rosalie Vivienne Alden]

Emm, ai pus next-ul .

Dar azi a fost diferit. Şi-a ridicat privirea când am trecut pe lângă ea (evident, ştie că mă uit). Nu m-am mai străduit să-i analizez gesturile. Imediat se va uita înapoi pe caiet. Dar nu a fost aşa. Ea mi-a susţinut privirea şi chiar şi-a întors capul ca să-mi urmărească mersul. E.. diferit. Azi pare răbdătoare. E genul de răbdare nefolositoare. Când ai acest sentiment, ştii prea bine că aştepţi ceva ce nu va veni niciodată. Ce înseamnă asta? Ea ştie şi a renunţat? Şi atunci de ce mai aşteaptă? Şi totuşi, poate că ea încă speră. Pare conştientă că e în zadar, dar ea tot speră.

Partea aceasta e superba.

Câteodată, îmi amintesc când stăteam împreună în bancă. Eram prietenos şi ea deschisă. Vorbeam şi ne prosteam. Râdeam şoptit în timpul orelor şi ne zâmbeam complice când scriam formule de matematică pe bancă. Ne sfătuiam în materie de cărţi şi ne spuneam poante şi momente jenante din anii anteriori. Îşi nota fiecare replică amuzantă a profesorilor la sfârşitul caietului. Pun pariu că ea încă face asta.

Iar asta .. ma face sa ma gandesc la o dragoste copilaroasa, dar profunda. )