To be continued

[Effy K. Dietrich]

Ceaţa-iluzie...Îşi amintea că mai auzise pe cineva vorbind despre asta, dar nu apucase să asculte prea mult căci era doar în trecere pe lângă acea persoană. Aşa cum spusese şi Ema, înţelesese că ceaţa te poate face să mergi în direcţia greşită. Se bucura enorm că până acum nu dăduse peste aşa ceva, dar în acelaşi timp îi părea rău că se întâmplase acest lucru tocmai Emei, care era o persoană aşa bună.
Credea că ea şi sora ei fuseseră destul de confuze atunci când se treziseră în mijlocul unui duel, cu toate acele lumini trecând pe lângă umerii lor. Elizabeth ar fi fost cel puţin confuză.
,,Dar nu e sigur să lucrez aici, pentru că sincer sângele mă îngrozeşte." Murmură pe un ton uşor stânjenit. Nu îi era frică de blesteme sau de o baghetă îndreptată spre ea, dar se temea tocmai de lichidul ce îi trecea prin vene.
,,Sper că va fi bine ..." Zise peste câteva secunde făcând referire la sora Emei.