Pursuit of Hope

[Raizen Isildur]

• Raizen deschise ochii. Cerul era de un albastru închis, luminându-se ușor, ușor în amurgul acelei dimineți reci de iarnă. Era senin în mare parte, doar pe alocuri dâre negre pătau acoperișul lumii. O pasăre rătăcită pe drumul spre tărâmurile calde, cânta vioaie anuntând începutul unei noi zile. Nu părea să o deranjeze deloc frigul pătrunzător ce brăzda fața tânărului. Se simțea... puternic. O pereche de bocanci se mișcă undeva la câțiva metri depărtare de el, însă i se părea că sunt lângă urechea sa. Vedea cele mai mici detalii ale copacilor care mărgineau poenița. Era ciudat. Unde era ? Ce se întâmplase ?
  
  Bell se aplecă brusc și îl privi. Când o văzu, pe Raizen începu să-l doară brusc capul, amintindu-și în câteva clipe toate cele întâmplate în noaptea ce tocmai luase sfârșit. Murise. Simțise asta. O parte din sufletul său fusese pierdut pe Tărâmul Morților. Însă ceva trăsese înapoi tot ce mai rămăsese din el. Nu mai era el. Nu mai era complet. Simțea ceva înlăuntrul său. Ceva rău. Ceva ce nu trebuia să preia controlul asupra sa. Însă era atât de puternică. Brusc partea albă a ochilor i se înegri. Se ridică în picioare și îl privi pe Harry spunând:
  
  „Potter... să înțeleg că ai scăpat..”
  
  Zâmbi ironic și vru să mai spună ceva însă chiar atunci simți că brațul său stâng urma să se topească. Îl durea cumplit. Simțea o siluetă cum se desenează. Ochii îi reveniră la normal și își trase brusc roba. Ceea ce văzu îi opri inima în loc. Bell scoase un țipăt scurt. Semnul Întunecat.
  
  „Ceva s-a întâmplat azi și eu nu știu despre ce e vorba !” zise Raizen apăsat privind-o încurntat pe fată.
  „Am.. folosit blestemul Imperio asupra unui Devorator. L-am... pus să te învie.”
  
  Raizen își coborî privirea în pământ. „Sunt de-al Lordului Întune... lui Voldemort acum.” Numele acela.. îi se strecură în gânduri fără să vrea. Nu putea să fie așa. El nu era așa. Îi reaminti că nu mai era el acum. Nu mai era doar Raizen. O parte întuneată se ascundea înlăuntrul săi, gata să îi înegrească oricând ochii și să-l pună să ucidă. Viața sa venea cu un preț acum. Îi venea să urle. În schimb zise:
  
  „Ar trebui să-l ducem pe Harry la castel. E un loc mai sigur decât Ministerul”
  
  El și Bell puseră mâna pe el și Dispărură. Soarele răsărise deja pe cer, lumânind domeniile de la Hogwarts. Harry Potter fusese în sfârșit salvat.

Sfarsitul Plotului