When love is in excess...

[Effy K. Dietrich]

În primul rând scuze de întârziere...Nu văzusem că postasei. Nu pot spune decât genial

Câteodată, îmi amintesc când stăteam împreună în bancă. Eram prietenos şi ea deschisă. Vorbeam şi ne prosteam. Râdeam şoptit în timpul orelor şi ne zâmbeam complice când scriam formule de matematică pe bancă. Ne sfătuiam în materie de cărţi şi ne spuneam poante şi momente jenante din anii anteriori. Îşi nota fiecare replică amuzantă a profesorilor la sfârşitul caietului. Pun pariu că ea încă face asta.

Cred că tuturor ne-a plăcut asta (nu că restul paragrafelor n-ar fi fost superbe) Aici îmi şi imaginez cum râdeau, se prosteau etc. şi acum...Sper ca până la urmă să se rezolve.