Bantuind pe nicaieri

[Rosalie Vivienne Alden]

Acum Rosalie se simtea mult mai bine ca mai devreme. Avea un motiv, bineinteles. Parintii sai erau liberi, desi nu complet. Macar acum putea sa ii vada fara sa stie ca sunt umiliti, legati de catre Porrin. Oricum acea fiinta va plati incetul cu incetul pentru ce a facut. Probabil ca aceasta a fost picatura care a umplut paharul nerviilor fostei soimence. Bineinteles ca nu voia sa se lupte cu el in fata dragilor sai parinti, ar vrea sa plece de indata, insa era constienta ca asa ceva nu mai era posibil.

"Ce vrei de la noi, Porin?!", intreba soimeanca inghitind in sec. Stia ca nu va primi un raspuns optimist.
"De la ei : nimic. De la tine: totul!"
O lasase cu gura cascata. De cand a aflat ca el este cel care i-a furat sora la putin timp dupa ce s-a nascut si ca el este si cel care i-a ucis iubitul si-a dat seama ca era un om psihopat, insa acum si-a dat seama ca este cu adevarat: nebun si obsedat. Obsedat sa ii provoace suferinta lui Rose.