The wrong choice

[Ginny Anne Alden]

Capitolul XI That’s not happend to me!
Chris Pov.

Am privit sfios spre acea fată ce stătea cu capul plecat plângând la acel mormânt.
Pentru câteva clipe,mi-am adus aminte,cum stăteam si eu ore intregi in faţa mormintelor in care erau ingropati părinţi mei. Sora mea mai mică era la două locuri distanţă si mi se rupea sufletul să ştiu că nu am putut să o îngrop lângă părinţi noştrii.
Îmi era aşa de dor de ea. De sora mea mai mică. Îmi era dor de nopţile in care îi citeam povesti înainte să adoarmă. Îmi era dor să o privesc cum doarme ca un ingeraş. Îmi era dor să o sărut uşor pe obrajorii ei rozalii,si sa îi promit ca mereu o să am grijă de ea.
Nu am reuşit niciodată sa implinesc faptul ăsta! Nu am reuşit sa am grijă de ea. Nu am putut să imi apăr familia in acea noapte! Si totul fusese numai vina mea! Doar vina mea.
Dacă inainte nu ma certasem cu ai mei din cauza Iubitei mele de atunci,şi dacă nu ieşeam dramatic pe uşa lăsându-i fără apărare,poate că acum încă mai aveam o familie.
Dar nu,aşa fac eu mereu! Îi rănesc pe cei dragi mie. Sunt un egoist.
Vântul îmi sufla prin păr aducându-mă la realitate brusc. Am privit mai atent si pe cruce scria „Nate Carter”.
Ochii mi s-au lărgit,automat si am inceput sa tremur,era era mormântul omului pe care l-am omorât. Mi-am muşcat violent limba până la sânge,si m-am uitat la acea femeie ce plângea incetişor la mormântul lui. Cine era? Sora lui? M-am uitat mai atent încercând să îmi dau seama,iar când am făcut-o aş fi vrut sa intru in mormânt. Era soţia lui,ea îşi mişca incet verigheta de pe deget in timp ce pe faţă râuri de lacrimi se formau. La dracu,eu sunt un monstru.
Bravo Chris ai reuşit sa laşi o familie pe drumuri! Eşti un idiot fără pereche! Ar trebuii să putrezeşti în închisoare! Mă mustram singur ca un idiot. Dar pur si simplu asta meritam,eram un monstru!
-Nina,nu mai pot sta aici! Am spus incercând să plec,incercând să uit de acea fata ce plângea doar din cauza mea.
Am început să alerg departe de ea,departe de un sentiment ce nu voiam să îl cunosc.
-Stai!! Vocea ei mă ţintuii locului ca un fugler. Am ingheţat si m-am întors. Privrea ei se întâlnii cu a mea,şi am simţit nevoia sa îmi plec privirea. Nu puteam să o privesc. Nu puteam să o privesc ştiind ce am facut,ştiind ce i-am făcut.
Mâna ei s-a oprit pe obrazul meu,trasând o linie in de foc. Nu! Nu trebuia ca asta să se intample.
I-am prins mana in a mea si i-am lasat-o incet dar dur,langa corpul ei.
-Nu merit atingerea ta! Ai face bine să stai departe de mine! Am provocat prea mult rău!
-Dar....
M-am intors cu spatele. Nu trebuia să mă vadă. Daca ar ştii ca eu i-am omorât perechea m-ar băga in pământ.
-Nu! Am spus si am inceput să alerg spre casă. Toate încep să se reverse asupra mea. Asta meritam eram cel mai josnic om de pe pământ.
-Chris! Strigă şi Nina,însă nu am răspuns,am continuat să alerg departe de tot şi toate.