To be continued

[Effy K. Dietrich]

Nu observase asta până acum, şi de fapt nici acum nu era sigură că ceea ce spusese Ema era în totalitate adevărat. Îi luase ani de zile să reuşească să rămână calmă indiferent de situaţie, să îşi stăpânească emoţiile şi chiar şi acum în anumite momente teama ieşea la suprafaţă. Privirea şi vocea sa...Niciodată nu stătuse să analizeze modul în care vorbeşte sau priveşte oamenii...Pur şi simplu o făcea.
Dawn avea dreptate...Faţă de spitalele Încuiate aici nu avea să vadă prea mult sânge, pentru că totul se făcea prin magie. Şi poate că asta era meseria cea mai potrivită. Oricum mai avea mult timp de gândit şi destul timp pentru a-şi învinge teama.
,,Poate aveţi dreptate..." Deşi spusese "poate" , era mult mai aproape de "sigur" ceea ce credea. Zâmbi privindu-le pe cele două surori.