To be continued

[Effy K. Dietrich]

Începuse să râdă atunci când Dawn spusese acel ,,desigur" cu accent englezesc. Nu ştia ce i se păruse aşa amuzant...poate modul în care o spusese, poate acea mişcare a capului. Dar în mod sigur era amuzant şi i-au trebuit câteva secunde pentru a se opri.
Era curajoasă? Nu observase asta aproape deloc. Ştia că aceasta era una din calităţile de bază ale Cercetaşilor, dar niciodată nu văzuse această calitate la ea însuşi. Poate că era atât de preocupată cu grija de a nu face ceva greşit, că această calitate devenise invizibilă, deşi mai exista undeva în adâncul ei.
Zâmbi o dată cu Dawn. Îi plăcea zâmbetul ei, ca şi al Emei deasemenea. Amândouă aveau acea căldură în zâmbete, care te făceau să crezi că totul va fi bine şi că trebuie să continui.
Într-adevăr avea multe de gândit, şi nu ştia dacă va mai adormi în acea seară. Dădu din cap aprobator zâmbind amuzată.