To be continued

[Effy K. Dietrich]

Nu se îngrijorase aproape deloc. Bine, poate doar puţin...Dar nu era cine ştie ce. Stătea foarte bine cu nervi deci nu era cazul să se îmbolnăvească sau aşa ceva. Îi făcea plăcere să discute cu Ema şi Dawn. O făceau să râdă şi aproape că uita că se aflau într-un spital.
Tresări atunci când Dawn dădu cearşaful la o parte. Din câte înţelesese nu se afla într-o stare gravă ,dar nici bine nu era. Şi faptul că vocea Emei tremura contura ideea că nu era bine.Totuşi hotărî să nu intervină, văzând că Ema făcea acelaşi lucru. Era sigură a amândouă doreau şi sperau ca totul să fie în regulă. Bandajul nu era deloc gros şi aproape că puteai să vezi pielea prin el, iar acest lucru o mai linişti.
Dawn se ridicase şi stătea uşor înclinată pe un picior. Nu se întâmplase nimic...Stătea aproape ca orice om. Elizabeth zâmbi cald şi încurajator privind-o pe sora Emei.