To be continued

[Effy K. Dietrich]

Râse atunci când Ema îl imită pe doctor. Semăna perfect , sau aproape perfect, cu vocea lui iar Ema îi adăugase acea notă de amuzament. Însă ştia că are dreptate. Îi spusese că nu se ştie cât este de grav, iar acum se vedea că nu e nici aproape de grav. Dar poate asta era fiindcă Dawn era o luptătoare. Nu ştia de ce înjurase folosind ,,stridii" dar era cu adevărat amuzant.
Dawn oftase şi Elizabeth era sigură că era obişnuită cu astfel de replici şi imitări. Se gândea cât de norocoase sunte cele două, că se au una pe alta...Şi deşi nu o prea arăta era sigură că sora Emei era şi ea amuzată de imitarea doctorului.