Kill or be killed

[Bell Evans]

Bell mormai ceva, dar in cele din urma se hotari sa taca si sa'si pastreze gandurile pentru sine; in cele din urma, nu era vina lui Desiree ca ea ura tot ce tinea de cataratul in copaci. I se parea sinucidere curata, nu un mod de a se adaposti dar fie..in ce situatie se aflau, orice putea fi catalogat drept refugiu.
"-Esti jalnica!" ii spuse Desiree.
O privi, pregatita sa'i dea un raspuns ironic; insa cercetasa era mult mai sus decat ea. Ofta incet si continua sa se urce in amaratul ala de brad.

Crengile ascutite parca ii faceau in ciuda, zgariind'o din toate partile posibile. Simtea fiecare protest al copacului, care parea sa vrea sa o alunge din inaltimea lui interzisa.
"-Nici eu nu planuiam sa'mi petrec aici noaptea" sopti tanara, cu o voce mica.
Chiar ca era jalnica; ajunsese sa vorbeasca si singura.
"-Ai spus ceva?" o intreba cercetasa, de deasupra ei.
Bell clatina din cap in semn de nu. Observa ca Desiree se oprise pe o creanga pe care o gasise mai confortabila - daca o ramura plina de ace putea fi numita asa - si ofta usurata.

"-In sfarsit" murmura ea, asezandu'se cu grija langa cercetasa. Incerca sa'si calmeze bataile inimii timp de cateva minute, dupa care incepu sa respire normal. Privi in jos si isi dori automat sa nu fi facut asta. La radacinile bradului se zarea usor trupul chircit al varcolacului. "Il omoram acum?!" intreba Bell, cu ochii mari.
Daca intr'adevar voiau sa o faca, acum era momentul; insa personal, avea mari indoieli.