To be continued

[Effy K. Dietrich]

O aplaudă pe Ema cu un zâmbet larg întipărit pe chip. Ar mai fi râs , dar nu dorea nicidecum să întreacă măsura sau să pară o ciudată ce se hlizeşte prea mult timp. Nu mai râsese aşa de ceva vreme. Ema avea un real talent în a aduce zâmbetul pe buzele oamenilor şi în a imita persoane.
Elizabeth se apropie cu paşi mărunţi şi calculaţi şi se aşeză uşor , astfel încât să nu îl deranjeze prea mult. Ştia din proprie experienţă că e enervant ca cineva să facă mare daranj, fără să se sinchisească măcar a încerca să aibă grijă. Nu dorea să pară o astfel de persoană fiindcă adevărul era că ea nu este aşa.
Îşi întoarse capul spre Dawn şi îi răspunse zâmbitoare cu un simplu "nu" la întrebare. Nu mai fusese la un spital vrăjitoresc, ei bine...asta dacă nu se punea la socoteală Aripa Spitalului de la Hogwarts. O aprobă din cap pe Dawn având aceeaşi părere ca şi ea. Spitalele Încuiate erau foarte diferite...În primul rând nu arătau aşa de frumos ca cele vrăjitoreşti, care erau sculptate în stil gotic şi elegant, iar în al doilea rând, un lucru la fel de important era că din aer lipsea acel miros strident de medicamente şi clor.