You again

[Bell Evans]

• Clatina usor din cap, dupa care se rezema de tejghea si se lasa sa alunece pana jos; isi puse bratele in jurul genunchilor si isi rezema capul pe ei. Era atat de obosita incat ar fi dat orice pentru o potiune de somn in Aripa Spitalului. Dar era constienta ca nu trebuie sa se lase influentata de slabiciune. Era o fire prea puternica pentru a ceda in fata unei simple stari anemice.
  "-Cred ca nu avem altceva de facut decat sa'i asteptam sa se intoarca" spuse ea, cand viperina o privi confuza.
  Lily isi dadu ochii peste cap, bagand bagheta in buzunarul robei.
  
  Bell insa o pastra in mana, observand cu atentie modelul fin incrustat la baza ei; o avea de mult timp si se obisnuise cu forma ei, cu modul de a reactiona la toate vrajile si blestemele pe care le aplica. Nu era capabila sa se gandeasca la ce ar fi putut face daca ar fi pierdut'o sau distrus'o.
  "-Intrebare de baraj; ai de gand sa te invarti prin magazinul asta pana cand ai sa obosesti?" murmura Bell, continuand sa'si priveasca bagheta.
  Lily ii arunca o privire crunta, insa tanara nu o baga in seama.
  
  Simtea cum devenea din ce in ce mai greu sa se concentreze; iar oboseala se facea simtita din ce in ce mai puternic. Hotari ca daca statea asa facea mai rau, asa ca se ridica si privi in jur. O priveliste jalnica ii aparu in fata ochilor - vanzatorul se legana in spate si in fata, cu mainile in lateral, cu privirile goale; marfa putina din magazin isi arata invelisul protector din praf in razele plapande si uscate ale luminii ce se filtra prin geamurile murdare, iar viperina de la castel incerca sa isi calmeze spiritul agitat pasind apasat pe podeaua murdara. Jalnic! isi spuse Bell in minte, repetandu'si ideea. Zambi slab, incercand sa gaseasca ceva interesant de facut.