The revenge

[Effy K. Dietrich]

Deci am un nou fic . Acesta va fi unul HP . Şi apropo replicile le voi scrie cu iniţiala celui care o spune în faţă
Characters:
Lily Potter
Rose Weasley
Meredith Castile
James Potter

The revenge

[Lily's point of view]

Am ţipat cât de tare am putut şi m-am ridicat în şezut pe aşternuturile moi şi calde ale patului. Eram transpirată toată , iar inima îmi bătea nebuneşte acompaniată de respiraţia mea greoaie. Am privit speriată în jur observând că mă aflam în camera mea. Nu fusese altceva decât un coşmar , acelaşi coşmar ca de fiecare dată. Am strâns puternic cearşaful imaculat în mână revenindu-mi în cap acea siluetă cu pelerină neagră şi fulgerul verzui luminând înspre mine.
Înainte de a mai putea face ceva s-au auzit paşi urcând scara veche şi uşa deschizându-se . Pe ea intrară două persoane care mă priveau îngrijorate, mai ales că le-am aruncat o privire care nu putea să spună altceva decât „Salvează-mă”. S- au apropiata amândouă de mine privindu-mă precaute şi mă îmbrăţişară strâns.
M: Ce s-a întâmplat? A întrebat deşi eram sigură că ştia care este cauza. Iar acel coşmar?
Am aprobat din cap privindu-le pe amândouă cu lacrimi acumulându-se în capetele ochilor.
R: Ohh...Lily... . M-a îmbrăţişat strâns verişoara şi una din cele mai bune prietene ale mele. M-a mângâiat delicat pe obraz şi mi-a şters lacrimile înainte ca acestea să cadă . O să fie bine, o să vezi! E doar un coşmar! Mi-a zâmbit încurajator şi mi-a dat drumul.
Am zâmbit la rândul meu, deşi nu eram aproape deloc sigură că avea dreptate.
M:Vrei să rămânem cu tine? M-a întrebat privindu-mă cu o blândeţe pe care nu o arăta prea des sau oricui. Era Viperină, dar avea o inimă curată şi blândă când trebuia.
Am clătinat din cap făcându-le semn că sunt bine, iar în câteva secunde au ieşit pe uşă lăsând camera în semi-întuneric. M-am uitat pe fereastră bucurându-mă cu nu era chiar beznă. Luna strălucea şi mă făcea să mă simt în siguranţă. Am tras draperiile de tot, astfel încât lumina să poată pătrunde mai uşor în cameră , apoi am analizat ce se vedea afară.
Mi-a atras atenţia un corb cu un licăr ciudat în ochii. Imediat ce a avut loc contactul vizual a croncănit şi şi-a luat zborul în văzduh.
,,Doar un corb...” Am murmurat fiind sigură (sau poate nu chiar aşa de sigură) că ceea ce se întâmplase era perfect normal şi m-am întins în pat adormind în scurt timp.