To be continued

[Effy K. Dietrich]

Exact la acest lucru se gândise şi ea. Nu era la fel de eficientă ca medicina vrăjitorească dar îi admira pe Încuiaţi pentru ingeniozitatea lor. Duceau o viaţă destul de bună fără un strop de magie. Şi totuşi de fiecare dată când auzea mor oamenii obişnuiţi inima se fărâmiţa. Doar crescuse alături de ei nu? Şi verişoara sa Încuiată murise şi îşi amintea cât de dureros fusese. Dacă ar fi ştiut atunci de magie şi de câte şanse erau de o salva folosind-o...
Oftă înainte să înceapă din nou cu gândirea sa "Dacă..." ,,...atunci". Le pivi pe cele două surori schiţând un zâmbet . Privi spre ceasul său Încuiat şi aprobă din cap. Se făcea târziu şi oricât de mult îi făcea plăcere să stea alături de Ema şi Dawn trebuia să ajungă înapoi la Hogwarts.
,,Cred că ar trebui să plec." Se ridică aranjându-şi roba cu emblema Cercetaşilor. ,,Mi-a făcut plăcere să te cunosc." Îi zâmbi lui Dawn şi ieşi pe uşă îndreptându-se spre ieşire.
OOC: ok