Pain is my hapiness

[Eliza G. Blest]

Am început să mă plimb pe peluză bucurându-mă de atingerea delicată a firelor de iarbă. Eram desculţă, dar nu îmi era teamă de ce credeau cei din jurul meu, sau de gândacii care puteau sta ascunşii printre fire. Existau mult mai multe lucruri de care să-mi fie frică sau care să mă îngrijoreze. De exemplu pericolele din oraş, foametea, bolile, rănile...Şi existau mult mai multe care nu îmi veneau în minte în acel moment. Tot ceea ce doream atunci era să simt viaţa şi inocenţa de care trebuia să mă bucur cât dura.

Cat se poate de adevarat . Imi place ca arati in acest fan fic purul adevar , realitatea . Cu alte cuvinte , cat de cruda este realitatea .

[font=Verdana]O lacrimă s-a scurs pe obraz , fiind urmată peste câteva secunde de alta. Boabele de “rouă” se prelingeau una câte una pe obraji, dar nu încercam să le opresc . Aveam nevoie să mă descarc , înainte să cedez de atâtea sentimente acumulate în inimă. Am privit spre cer , lacrimile sclipind uşor şi am închis ochii bucurâdu-mă de un moment de linişte.
font]

Acest peisaj este foarte trist , la fel si continuarea acestuia . Sincera sa fiu , imi venea sa plang .

Astept next-ul ><