All I need

[Effy K. Dietrich]

Unde ajunsese de la o simplă plimbare... Se gândise că are să dea peste vreun profesor sau mai ştia ea ce animale , dar să devină sacul de box al unei salcii...Niciodată nu "sperase" la a avea această "onoare. Nu ştia cum de reuşea să satisfacă dorinţele tuturor celor din jur, mai puţin pe ale sale.
Era o seară cu lună, linişte, vântul abia adia şi ce mai lipsea decât un urlet? Exact asta se auzise.Elizabeth îi făcu semn Elizei că nu ştie şi se mai dădu un pas în spate.Avea o vagă idee de cine era "posesorul" acestui glas , dar nu vroia să se teamă mai rău decât în acel moment.
Tresări şi când se uită în spate aproape că îi venea să urle de disperare. "Să recapitulăm...O salcie bătăuşă, un animal sălbatic şi acum o...prăpastie? Suntem cumva la camera ascunsă?!" Gândi ea privind prăpastia. Era foarte adâncă...
Între timp salcia tot lovea cu crengile haotic şi le mai împingea câţiva paşi în spate pe fete. Privi în spate şi simţi cum o cuprinde disperarea ...Erau cel puţin zece metri până pe "malul" celălalt. Îşi dădu singură o palmă pentru a rămâne calmă , iar după câteva secunde o izbi "inspiraţia". Se dădu câţiva paşi spre salcie , ferindu-se de câteva crengi şi îşi scoase bagheta. O îndreptă spre Eliza.
,,Nu te mişca! " Îi strigă Cercetaşa pe un ton cât mai calm. [i],,Levicorpus!" zise pe un ton calm şi în clipa următoare corpul Viperinei se ridică de la sol.