You again

[Bell Evans]

• Scena din fata ochilor se dizolva in doar cateva clipe; o strafulgerare de lumina verzuie, un zgomot puternic ca o bubuitura indepartata de tunet, urmata de o tacere mormantala.
  "-Nu si de data aceasta" spuse Lestrange, cu ironie in voce.
  Era doar vag constienta de lupta care se dadea in fata ei; Porrin, doborat la picioarele prietenului sau zacea aproape inconstient, in timp ce Devoratorul il privea cu scarba.
  "-De ce?" ofta Tom, cu o urma de regret in glas.
  Charles paru sa ezite; pentru prima data in acea zi, chipul ii fu strabatut de o boare de sentimente pline de nesiguranta.
  "-Stii prea bine motivele; sunt cu zecile" raspunse el, rece.
  
  Nu intelegea prea bine; dupa ce distrusese cateva dintre horcrux'urile lui Porrin si pe cel al lui Lestrange, Bell se retrase - daca era cuvantul potrivit - din cautarea lor. Pur si simplu simtise nevoia unei pauze; pentru ca orice lucru trebuie sa se opreasca la un moment dat. Insa era constienta, mai sigura ca niciodata, ca dupa acea zi avea sa revina din nou la vechea ocupatie. Pentru ca Devoratorii erau mereu in preajma lor, asigurandu'se sa isi faca simtita prezenta.
  "-O sa'ti para rau" fura ultimele cuvinte ale lui Porrin.
  
  Bell sari din coltul in care statea, indreptandu'se spre vanzator. Charles ridicase deja bagheta, dar tanara reusi sa rosteasca Protego! in gand. Iar vraja scut se intinse in ultima secunda, reusind sa'l apere de blestemul menit sa il faca sa indure alt sir de suferinte.
  "-Iar tu" mormai Lestrange, mutandu'si privirile pe chipul ei palid si transpirat.
  Observa rautatea din privirile ce o tintuiau cu atentie, dar nu isi pleca crestetul in fata lor.
  "-Se pare ca soarta ne vrea mereu impreuna" ii raspunse ea, cu un zambet fad.
  "-Crucio!" urla Lestrange, cuprins parca de delir si nebunie.
  "-..Protego!" sopti tanara, ferindu'se din calea vrajii.