Eu, gandurile mele si inca cineva

[Anaella L. Hathway]

-" Da... sunt singura... sunt singura, singurica, plina de gandurile mele enervante!" apuse Anaella pe o voce ragusita. Se vedea bine ca nu mai scoase un cuvant de multa vreme. "Imi pare rau nu am vrut sa spun asta... trebuie sa invat sa-mi controlez sentimentele... apropo tu nu esti Eliza, fata din Aripa Spitalului de atunci cand am cazut pe scari? "
Anaella o mai examina un pic pe fata si era aproape sigura ca ea era, dar in starea in care era nu ar fi fost o surpriza sa aiba vedenii. Anaella incerca sa schiteze un zambet catre noua venita, dar nu prea reusise. Se uita la fata fetei cu ochii ei rosii ca para focului. Nu mai era aceeasi fata ca acum doua saptamani.
Fara sa-si dea seama Anaella isi intoarse privirea catre copacul batran. Amintirile ii dadeau navala prin minte. Cum se urca ea in copac, ca o maimutica, cum facea concursuri cu prietenii ei. Peste cateva secunde de gandire nu mai suporta. Doua picaturi de lacrimi fierbinti se prelinsera pe obrajii rumeni. De ce? Oare de ce atata durere doar pentru o persoana?