PuppetShow

[Trinity Bella Turner]

Astazi faceam curatenie si am gasit o carte pe care am scris-o la 11 ani(banuiesc pentru ca la data scrie 2008.Din cate vad nu e terminata sa si nu stiu daca sa o continui sau e prea copilaroasa?
Astept pareri:
Puppet Show



Capitolul I-strange disparition

Afara era un vant cumplit,iar stropii de ploaie se revarsau incet peste casele satucului fara nume.Detectiva Dy trecea pe acolo vrand sa confirme motivul adevarat pentru care satucul era parasit.Unii oameni spuneau ca e bantuit,dar din cate veti afla e vorba de ceva cu totul si cu totul diferit.
Spre mirarea sa in acel satuc fara nume erau doar doua casute,si ele batute de vanturi si ploi,dar nu era complet parasit,acolo era o femeie plangand disperata.Era incredibil de frumoasa,insa nu era tocmai in floarea varstei,avea vreo 35 de ani.Era roscata,iar ochii ei umbriti de lacrimi si gene negre erau de un verde intens,extrem de intens...
Parea ca pierduse pe cineva drag,si avea o privire care te facea sa te gandesti ca nu e in toate mintiile.
-Ma scuzati,ce s-a intamplat?am spus eu(Dy)
-Am pierdut-o,am pierdut-o...
-Ma scuzati,despre ce vorbiti?
-Mi-au luat fetita pentru todeauna...Ajuta-ma!
Am vrut sa o iau de mana si sa o ajut sa se ridice,dar a venit un val negru,ca un fel de tornada si a facut-o sa dispara ca prin minune.
-Salveaz-o,poate nu e prea tarziu!au fost ultimele sale cuvinte
-Hmm,am spus eu,este evident ca e vorba de ceva mult mai special sau ciudat decat fantomele...
Mi-am luat lupa si am inceput sa studiez solul,iar pe el erau niste urme ca un fel de gheare,care duceau spre un perete plin de muschi verde.Acele gheare duceau dincolo de perete,dar nu gaseam nici o cale prin care poti sa treci de el.


Capitolul II-It's the first time when i don't know anything


Asa ceva nu se poate,e primul caz in care nu stiu nimic,absolut nimic.Am lovit tare cu pumnul in perete,dar in zadar.Era o cale pentru a-l deschide,iar eu trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu stiu acea cale.Am stat ore-ntregi,dar nimic,nu reuseam sa fac absolut nimic...
M-am asezat jos si o ploaie zdravana s-a pornit.Vremea de afara se armoniza perfect cu starea mea de confuzie.
-Renunt,am spus in gnadul meu...
Dupa cateva minute m-am ridicat si am vrut sa plec,dar apoi am inceput sa vorbesc cu mine insumi:
-Stai!Cine sunt eu?O persoana care renunta asa usor?Nici gand.Trebuie sa existe o cale...
M-am dus la intrarea in sat,adica de unde am venit si am inceput sa studiez cu cea mai mare atentie pe care o avusesem vreodata,fiecare detaliu.Pe langa cele doua case,prin acel satuc mai erau tot felul de magazine,dar spre mirarea mea toate erau pentru papusi,nu pentru oameni,adica:"Croitoria papusiilor","Tamplaria papusilor","Restaurantul papusilor","Brutaria papusiilor" si multe altele.Cel mai ciudat era faptul ca atunci cand am venit prima data,nici una dintre acelea nu existau.
-Poate ca voi gasi indicii inauntru,si cine stie,poate o sa dispara din nou,asa ca ar trebui sa ma grabesc.mi-am spus eu
Am alergat spre fiecare dintre incaperile ingrijite,dar sincer imi era foarte greu sa aleg in care voi intra.Cel mai fascinant loc parea Croitoria papusiilor,asa ca m-am dus intr-acolo.
Peretii exteriori erau de un auriu fascinant,toate geamurile erau sterse cu grija de praf,iar deasupra geamului de la etaj era o pancarda unde era desenata o foarfeca,o sfoara de ata groasa si o papusa.
Am atins usa,sau poate ca doar m-am apropiat de ea si s-a deschis instantaneu.Inauntru era o incapere mult mai mare decat se vedea din exterior si un croiitor care era foarte atent la lucrarea sa.
L-am atins incet pe umar,si i-am spus:
-Ma scuzati,aveti vreo idee in legatura cu ce s-a intamplat aici?
Am foast surprinsa sa vad ca acel "croiitor" si-a intors capul spre mine si a spus:
-Nu o vei gasi niciodata!
Era o papusa!O papusa in toata puterea cuvantului.Era facuta dintr-un lemn delicat de brad si avea ochii din plastic si par artificial.Putin speriata,am facut cativa pasi in spate si am vazut cum papusa dispare la fel de miraculos precum biata femeie.
Am urcat scarile incaperii si sus era un dormitor plin de papusele,dar erau chiar foarte dragute.M-am aplecat si le-am luat incetisor in mana.Toate erau minunate,in afara de una care avea un defect micut.Pe fata ei,era scrijelita brutal cifra 3.Am mangaiat-o incet ca si cum ar avea viata si am spus:
-Oare ce inseamna trei?
-Trei inseamna numarul care arata de cate ori trebuie sa bati in acel perete.S-au auzit in cor mai multe glasuri subtiri si cristaline.Papusica scrijelita a intins mana,a deschis-o si mi-a dat un bilet.
-Salveaza-ne!am citit eu cu voce tare.Dar de ce sa va salvez?
-De papusiile mari!au spus micutele papusele
-Voi face tot ce pot,am spus eu.
Am luat papusica scrijelita caci simteam ca m-am atasat de ea si am strecurat-o in buzunar.Peste cateva secunde papusa croiitor aparuse in fata mea si a zambit malefic.A facut un fel de tornada ca si cea in care disparuse el si a aruncat-o spre mine,dar eu nu am disparut doar am lesinat.
Cand m-am trezit eram din nou la intrarea satului,dar de data aceasta nu mai era decat o singura casa,si atat.Am verificat buzunarul instinctiv si m-am linistit cand am vazut ca papusa e inca acolo.
-Ele sunt papusiile mari!a spus ea speriata.Acum trebuie sa ajungem cat mai repede sa o salvam pe Susuie.
-Cine e Susie?am spus eu in soapta
-E fetita mea si fiica femeii disparute.Poate nu e prea tarziu!a adaugat ea
-Ce e in casa aceea?am intrebat speriata
-E casa lui Susie,a spus papusica plangand.
Am pus-o din nou in buzunar,si am lovit cu mana de trei ori peretele.
-Trebuie sa lovesti cu amandoua mainile,asa fac papusiile mari.
Am ascultat-o si "peretele" s-a deschis cu un usor scartait,ca si o usa.Am pasit inauntru pe varfuri,in caz ca ar fi fost cineva acolo sa nu ma auda.
-Si daca te misti incet,ele te aud,a zis papusica.