Eu, gandurile mele si inca cineva

[Anaella L. Hathway]

-" Da stie ca sunt vrajitoare si cred ca nu este o idee rea deloc. Iti multumesc mult! " spuse Anaella cu o urma de speranta in glas. Cateva raze ale soarelui se ivesc prin negura noptii, plina de suferinta. Nu-i venea sa creada... dupa atata plans si tristete o raza plina de speranta se ivea in viata ei.
Vedea acum o prietena adevarata in Eliza. Nu se putea sa o tradeze. De obicei Anaella isi dadea seama cand cineva mintea sau nu. Sigur Eliza era o fata buna si miloasa.
-" Si deci, Eliza...tu de ce ai venit aici? " o intreba Anaella pe Viperina.
In timp ce astepta raspunsul se gandi: " In urma cu cateva minute am crezut ca nimic nu mi se mai poate intampla mai rau de atat si acum sunt plina de speranta! "