Eu, gandurile mele si inca cineva

[Eliza G. Blest]

Pe Eliza o apucase rasul . Un zambet larg aparuse pe chipul ei trandafiriu .
N-ai pentru ce ! ii raspunse . Ii placea sa vorbeasca cu ea , chiar daca era la Cercetasi . Cel mai mult Eliza ura , dupa parintii ei care se aflau pe primul loc , faptul ca toti elevii se caracterizau dupa casa . Daca Viperinii sunt vicleni si rai asta inseamna ca toti trebuia sa fie asa . Dar Elizei ii placea sa intoarca lucrurile si traditiile cu susul in jos . Vocea fetei o readusese in realitate . ,, Si deci, Eliza...tu de ce ai venit aici? ''
Eliza ii luase ceva timp pana sa puna toate cuvintele cap la cap .
Pai.. m-am saturat sa stau in Padurea Interzisa si imi veneau fel si fel de amintiri idioate . Asa ca , m-am decis sa plec de acolo si sa privesc lacul sub copacul acesta , unde stateam de obicei . Dar tu ? Din aceleasi motive presupun , nu ?