Eu, gandurile mele si inca cineva

[Eliza G. Blest]

Lumina rosiatica a soarelui se oprise asupra celor doua fete imbratisate . Eliza iesise din stransoarea fetei , privind melancolica soarele stralucitor . Prea rosu .. zici ca e sange . Si se face frig . O adiere de vant rece batea spre ele , fluturandu-le parul . Niste nori cenusii spre negru veneau cu o viteza nemaipomenita deasupra castelului . Repede , Eliza daduse drumul la bufnita , aceasta zburand agale din cauza vantului . Cu o ultima privire asupra soarelui ce se afunda incet incet in intunecimea norilor , o luase pe Anaella de mana fugind amandoua spre castel . Ploaia incepuse brusc , lovind puternic solul cu picaturi mari , grele si reci . Odata ajunse la usa intrarii in castel , Eliza o privise pe Anaella , care era uda loarca .
Iti sta bine asa . Sa stii .. ca ar fi bine sa te ud inainte de intalnire ! glumise ea . Intrara in holul central si Peeves le veni in intampinare cu doua baloane gigantice pline de apa , arucandu-i-le in cap .
Peevess! Eram deja ude ! Stafia fugise , zburase de acolo imediat . Pe fete le apucara rasul si cu un ramas bun , isi vazusera amandoua de drumul ei , poate poate , se vor mai intalni .