Revedere

[Daniel Cruplud]

Cei doi statura imbratisati timp de cateva secunde,momente in care nu se miscau.Cu siguranta,ca amandoi erau surprinsi,intr-un mod atat de placut,la vederea celuilalt.
- Da,Ema,chiar eu!,rosti cu putere Daniel,astfel incat Ema sa inteleaga foarte usor vorbele lui.
Ema il privea foarte atenta.
- Nu te-am mai vazut de mult...,rosti Ema inainte de a fi intrerupta de o sarutare dragastoasa a lui Daniel.
- Insa,acum,sunt aici!,spuse cu viosie,baiatul.
Cei doi stateau in continuare imbratisati,in Sala Armurilor,nefiind intrerupti de nimeni.Era o liniste mormantala in Sala.
Daniel se uita atent,si observa ca praful sau ceata care domina cu cateva minute in urma,disparu total,iar acum vederea era libera.
"Bun,asa-i mai bine",isi rosti in sinea lui Daniel.
Insa,nu trecura mai mult de cinci secunde,ca isi intoare privirea catre Ema.Aceasta privea atenta catre coltul din dreapta lui Daniel,a Salii.Nimic nu arata suspect in acel loc.Totusi,Ema continua sa priveasca insistent acel colt,hipnotizata parca de acel unghi al Salii Armurilor,in care se afla o singura statuie,ce parea mai degraba ca este aproape sa cada,decat sa fie demna de admirat.