Le saule, les lumières et les Mangemorts

[Ema Snow]

Ema isi termina tura si iesi sa ia putin aer. Ii placeau aceste dimineti. Se simtea atat de bine.
Pasii o purtara spre o directie inconstienta. Soimeanca se stramba doar cand a vazut turnurile inalte ale Conacului. 'Si pana la urma, de ce nu?' se gandi cu un ton ciudat.
" - Bonjour, Ema! Common ça va ?"
Tanara recunoscu vocea lui Antoine. Se intoarse cu un zambet.
" - Tout est parfait ce matin" spuse ea, desi nu era sigura cat de corecte erau acordurile. " In orice caz..." chicoti. " Spiritul primaverii te aduce pe aceste meleaguri?"
Se rezema de gardul jos si rece, privind casele din departare.