Revedere

[Ema Snow]

Ema incerca sa-si aduca aminte acel chip. Se incrunta usor, inconstient. Statuia. Asta era singura ei nelamurire. Stia acel chip. Stia acea silueta. Stia... Dar nu-si amintea.
Isi muta privirea spre Daniel, pentru a-i zambi dulce. Trecuse mult timp si multe se schimbasera, dar totul parea la fel ca inainte in mintea Soimencei.
O sclipire brusca, iar atentia Emei se indrepta iar spre statuie. Se indeparta putin de Daniel, cu un ciudat sentiment de neplacere; se simtea bine acolo unde era, la pieptul lui. Ema se indrepta spre cocosatul din statuie, scotandu-si bagheta.
" - Lumos" sopti ea.
Iar cand razele de lumina au atins fata statuii, punand in evidenta trasaturile atat de elegante si nobile, Emei ii scapa un tipat inabusit.
Isi stranse pumnii nervoasa. O reactie lipsita de logica dupa parerea ei, dar atat de imediata si violenta. Respira adanc, inchizandu-si ochii si incercand sa se calmeze.
" - E reprezentarea lui Charles Lestrange. Nu stiu cum de nu am recunoscut-o din prima." spuse ea cu ochii inca inchisi, cu o voce rece sub calmul aparent.