Revedere

[Daniel Cruplud]

Daniel vazu' carnetelul si incepu' sa chicoteasca.Cu siguranta ca stia despre ce era vorba.
- Mare bufnita,aceasta Artemait.. mare bufnita!,rosti Daniel clar si devotat.
Privi carnetelul,il rasfoi.. era intact.Apoi se uita la Ema.
- Si,l-ai citit?,intreba Daniel,curios,desi parea ca stie deja raspunsul.
Ema,dadu din cap afirmativ.Era si normal,cum ar fi putut sa nu citeasca ceva care avea legatura cu Daniel?Simplu,nu avea cum!
- Eh,Ema.. Cred ca ti-ai dat si singura seama despre ce e vorba in acest carnetel.Pentru mine..,Daniel se opri de emotie dar continua dupa cateva secunde,.. este..ceva .. este foarte special.Este,ceva ce imi aminteste de tine.Cand,il citesc ma gandesc la noi doi.
Ema zambi larg.Dori sa rosteasca ceva,dar Daniel o opri.
- Da..,continua Daniel.In el am notat fiecare peripetie,fiecare intalnire si fiecare intamplare a noastra.In el se afla istoria noastra.A mea si a ta!
Daniel o privea atent in ochi.Nu mai stia daca el era cel care lacrima sau Ema.Cert era ca,a fost foarte emotionat dupa rostirea acestor cuvinte,dupa amintirea acestor intamplari.In mintea lui,retrai toate amintirile,tot.Ema,era la fel de emotionata,si cu siguranta ca si ea retrai tot in sinea ei.
- Ema..,incepu' Daniel,desi am fost impreuna pentru putin timp,am petrecut atat de multe impreuna.Asta trebuie sa ne de-a sperante.
Ema il privi atent.Credea ca Daniel mai are ceva de spus,dar cu siguranta ca Daniel nu mai avea puterea pentru a mai rosti ceva in plus.Isi regasea cu greu puterea in imbratisarea Emei,si era atat de incantat si fericit ca a revazut-o pe Ema,ca Ema nu l-a uitat,in cat nu putea sa ii mai de-a drumul din bratele lui,Emei.