Revedere

[Daniel Cruplud]

Daniel era iar emotionat ca un copil.Avea iar emotia aia in sange.Simtea iar ca orice este posibil.Si,pana la urma,de ce nu ar fi?
- Sigur,Ema.Normal ca vreau sa ne plimbam.Si vreau de asemenea sa-i revad pe Artemait si pe Ariadne.Si de ei mi-a fost dor.Trebuie sa invat,sa nu-i mai confund.
Ema incepu sa rada.Daniel o privea la fel,admirativ.Stia ca e in siguranta alaturi de Ema.De fapt,stia ca nu are ce sa se intample.Nu ii mai pasa de nimic.Avea multe de facut,dar acum,timpul devenise pentru Daniel,doar o chestiune relativa.Incepu-se sa il imparta in 2 subdiviziuni.Pentru el nu mai existau ore,minute sau secunde.Pentru el era doar timpul petrecut alaturi de Ema si timpul in care nu este langa ea.Chiar si cand nu era fizic langa ea,gandul lui zbura tot la Ema.Era convins ca totul era si reciproc.
- Ei,bine,sopti Daniel,e bine ca a ajuns la tine carnetelul.Ma gandeam ca l-am pierdut.Asta e esential.Acolo,ma regasesc.Am o mare parte din emotiile mele,descarcata acolo.
Ema il privea atenta.
- Si cealalta parte?,intreba calm,Ema.
- Este cu tine,raspunse Daniel fara sa ezite.
Ema zambi din nou.De altfel,atat Daniel cat si Ema,erau numai zambete de cand s-au regasit.Ori se tineau de mana,ori se imbratisau,ori se sarutau,dar mereu zambeau.Erau atat de fericiti.Simteau ca zboara.
- Ema,cred ca trebuie sa-ti mai zic ceva.Ceva,ce nu ti-am mai zis de mult timp.
Ema il privea atenta.Simtea,parca, ce urmeaza,si era incantata.
- Te iubesc,sopti Daniel la ureche,incet si calm.