Poezii

[Daniel Cruplud]

Pe un meleag necunoscut,pe un taram furios
Acolo unde uneori cuvintele sunt de prisos
Se ascundea de omul rau,un suflet ratacit
Un om murdar si ametit,dar tot neprihanit

Era un personaj decent,cu firea sa naiva
Era un cetatean onest,cu o minte captiva
Cu corpul dezvelit si gol,tremurator si rece
Cu barba pana la genunchi,inteligent cat zece

Avea un nume ratacit,ce nu dorea sa-l spuna
Avea un obiectiv precis si-o dorinta nebuna
Dorea sa se duca departe,in lume sa se-ntoarca
Sa fie iar printre ai sai,sa-nvete sa iubeasca

Dorea sa nu se mai gaseasca,singurul om tihnit
Sa fie doar un simplu domn,de rau ademenit
Cu apucaturi de canibal,cu minte mai putina
Sa cada prada inocentei,gandirea lui gentila

El astepta un mic raspuns,un semn de la natura
Durerea timpului pierdut,cu mintea sa matura
Spera c-o va recupera,credea iar in minuni
Pasiunea lui reinvia,cu niste simple viziuni

Intr-un final,dorinta lui,paru indeplinita
El revazu iar un prieten,o doamna necajita
Cu lacrimi in orbraji,infricosat si trist
Nu se putea apropia,iar ca un bun aventurist

In ea,pacea isi regasea,dorinta lui nativa
Devenea tot mai simpla,comuna,colectiva
Dar in acelasi timp atat teama cat si frica
Il indreptau sa creada ca nu va izbuti nimica

Dar cu cat timpul se scurgea,ideea lui nativa
De a iubi sau de-a avea macar o tentativa
Era prea greu de realizat,era de neimplinit
Iar sentimentul lui special,era de negasit

Simtea din ce in ce mai mult,teama,nesiguranta
Credea ca e mai bine aici,in lumea aberanta
Decat in vechiul sau taram,ascuns in departare
Stia ca trebuie sa fuga,dar indoiala era mare

Insa intr-un final,i-a spus fetei subtil
Cu teama ca o va goni,a fost iarasi gentil
A realizat,ca orice om,mereu se va preface
Ca adevarul,nu-l va zice,raul va satisface

"Ei,bine,fara dar si poate,ceva s-a intamplat
Un lucru,insa,ca-n pacat,a ramas neschimbat
Eu ma refer la rautate,la minciuna si ura
Cateva sentimente,vii,ce raul il contura

Si cred ca,cat va mai domni aceasta tevatura
In mintea omului cel orb,va fi ca o arsura
Pentru un suflet necajit sa poata sa traiasca
In adevar,nu va putea,cu totii au o masca!

Si de-ar mai fi vre'un om asemanat cu mine
El ar muri,neintelegand,de ce rau si nu bine
Alege fiecare om,toti mint si se injura
Nimeni nu e nemuritor,dar viata o indura!"

Asa gandea un tanar brav,ce s-a intors acasa
Ce nu mai cunostea nimic,nici chiar a sa aleasa
Totul i se parea stingher,rapit parca de-o vraja
Ce nimeni nu va izbuti sa-i sparga a sa straja!


PS - 2 ore am lucrat la ea ... Sper sa va placa.. nu are inca titlu