Misterele vietii..

[Eliza G. Blest]

,,Trebuie sa fii nebun '' ? =)) tare , faza e ca si yo is nebuna

Okii..so , uite ca v-am adus si cap 3 (facut in orele de germana si muzica )

Cap.3 Pierderea unui lucru drag , sau e doar o persoana draga ?

Era o dezordine de nedescris .Dulapurile ce erau atarnate de pereti , se aflau pe jos impreuna cu mii de cioburi de la paharele de portelan ale mamei.Sertarele erau deschise avand urme de arsuri , in forma de cerc , transformand lemnul de cires , de culoare calda , maroniu deschis , intr-un negru urat . Masa ce statea in mijlocul camerei era rasturnata intr-o parte . M-am apropiat de aceasta , patinand si apoi cazand . M-am ridicat cu greu , verificand mainele pe care am cazut . Erau patate .. de un sange ca focul infernului . Ingrozita , am dat masa la o parte si ceva se afla dupa ea . Un trup , neinsufletit era in mijlocul unei balti de sange . Cu teama ca era cineva cunoscut , i-am intors corpul cu fata in sus si un al doilea tipat imi iesise din gura .

Era mama , ce ma privea cu ochii ei cristalini , dar acum erau goi , fara expresie , ce-ti baga frica in vene.Pe fata ei nu era nicio urma de sentiment . Nici macar durere sau spaima sau fericire , era nimic . Adesea , imi spunea ca atunci cand va face drumul spre lumea de apoi , o va face cu zambetul pe buze . Dar acum nu era asa , nu se deslusea nimic pe chipul ei trandafiriu . Am atins-o in speranta ca in atingerea mea , isi va reveni , ca va redeschide ochii si imi va zambi asa cum imi place mie , ca isi va da parul negrul ca abanosul pe spate curatand-ul de asa zisul sange. Dar totul era o iluzie . Toate acele imagini s-au risipit , lovindu-ma puternic de realitatea cruda . Degetele mele atinsera pielea rece ca gheata , facandu-ma sa le indepartez imediat.

Mi-am luat privirea de la chipul ei , uitandu-ma la corpul acesteia . Era imbracata intr-o rochie simpla , de un verde deschis de primavara cu floricele albastrui ca turcoazul pictate pe ea , dar erau atinse de culoare neagra a sangelui . Prin minte imi treceau momentele cand le purta , mai ales in zilele speciale , cum le spunea ea , dar atunci nu puteam intelege de ce . Ganduri groaznice imi ziceau ca ea stia ca va muri asa si atunci , insa n-am vrut sa le cred . I-am atins mana ce era stransa in pumn . Curioasa , am desfacut-o iar inauntru se afla o hartie ingalbenita de vreme . Genul de foaie pe care scria mama de multe ori . Am luat-o si numai primele cuvinte ,,Draga Daphne .. '' ma faceau sa uit de orice speranta in a mai trai . O picatura , doua picaturi , mai multe , curgeau de pe chipul meu , cazand incet pe scrisoarea cu scrisul imaculat al mamei , devenind ilizibil.

Am aruncat foaia in balta de sange , cazand si eu la randul meu , cu lacrimile reci curgand , cu o urma de durere in inima pe care n-o puteam opri .Privirea mi se incetosa , iar pupilele ochilor mei se inchideau incet incet , fixand tavanul.

Cam putin stiu , dar am scris o pagina si jumatate de caiet mare -s ciudat totusi :-s