Niciodatã sã nu spui "niciodatã".

[Tora Chang]

Scandurile scartaiau usor sunb greutatea fetelor. Sunetul pasilor lor umplea coridorul. Stand una langa alta ele mergeau precaute analizand fiecare zgomot sau miscare pe care o puteau percepe. Vantul vuia in jurul conacului.
Deodata se auzi o bubuitura. Fetele tresarira. Se uitara un la alta parca intrebanduse daca aar fi indicat sa mearga sa vada ce s-a intamplat. Fara sa scoata un cuvant, acestea s-au indreptat spre sursa zgomotului. Ajunsera intr-o camera sumbra. Toata mobila era acoperita de cearsafuri albe. O fereastra era deschisa larg si tremura in bataia vantului. Perdeaua flutura dandu-ti impresia ca era o fantoma.
"Probabil fereastra s-a deschis din cauza vantului" spuse Tora.
Snorri rasufla usurata. Tora se relaxa. Nu avea chef de o confruntare acum.
Chiar cand totul parea sa fie binesi destul de normal pentru un "Conac bantuit" ceva le atrase atentia fetelor. Niste urme lungi erau lasate in praful de pe jos. Parca cineva tarase niste franghii pe acolo. In acel moment se auzi un scartait, ca niste lanturi care se loveau unele de altele.
Tora simti fiori pe sira spinarii. Asta nu mai putea fi o fereastra.