When love is in excess...

[Ema Snow]

Fetelor, un mare si dragastos MULTUMESC ><
Imi cer scuze de intarziere (ma cam aflu intr-o perioada incarcata cu tezele si concertele) si mai imi cer scuze pentru ca ce urmeaza e scurt si nu prea 'adanc'. Nu stiu din ce motiv, am simtit nevoia sa tratez 'problema' cu obiectivitate. Deci n-a iesit prea bine in comparatie cu restul... Oricum, este ceva ce cred ca asteptati

Odă mie, odă ţie, odă nouă

De puţine ori m-am simţit suficient de curajoasă să-ţi spun. De şi mai puţine ori am reuşit să nu mă pierd cu firea în faţa ta, intoxicată de prezenţa ta devastatoare. Odă mie.

De multe ori mi-ai făcut inima să bată dureros de puternic. De şi mai multe ori m-ai făcut să-mi pierd coerenţa gândurilor ("Diseară trebuie să iau legume pentru salata... Vai, ce ochi! Hai, zâmbeşte-i..."). Odă ţie.


- Audrey... Te duci la bal?
- Da, Thomas, chiar aş vrea să merg. Am auzt că va fi un spectacol distractiv.
- Audrey?
Îmi spui numele atât de timid!
- Ai vrea... Tu... Ai vrea să mergi cu mine?
Oh, în numele îngerilor! Atâtea vise şi speranţe cu aripi albe!


Muzica e lentă, iar ţie îţi tremură mâna. Nu-i nimic, şi eu am aceeaşi problemă. Această stare a ta, emoţionat cum eşti acum, te face atât de drăguţ! În curând, rămânem doar noi doi, chiar în mijlocul mulţimii.

Puţin timp ne-am simţit stingheriţi de noutate, de proaspăta cărare din viaţa noastră. Mult timp după aceea m-am bucurat de prezenţa ta lângă mine (căci erai numai al meu), de faptul că ne ştiam sentimentele. Al meu Romeo, a ta Julieta. Odă nouă.

Şi apoi... Palatul de cleştar s-a prăbuşit.

Sper că va plăcut! O să încerc să pun nextul cât mai repede.