The wrong choice

[Ginny Anne Alden]

Capitolul XIII Everything has an ending.
Chris Sanchez Pov.

Nu îmi simţeam picioarele de la atâta alergat,şi simţeam cum inima mai avea puţin şi imi ieşea din piept.
Inca nu îmi ieşea din cap imaginea acelei femei,acelei femei care mă fermecase total de la prima atingere. NU! Asta nu trebuia să se întâmple.
Nu trebuie nici măcar să ma gândesc la aşa ceva! Era total greşit! Eram un monstru,un criminal,şi nimeni nu îmi ştergea cu buretele ce am facut,ce am distrus!
Picuri mari se zdorbiră de faţa mea şi mi-am ridicat capul spre cer,privind ploaia ce îmi uda intreg corpul. Am înaintat pierdut prin ploaia măruntă şi aş fi vrut să ma topesc.
Să mă spulber pe a mării valuri,să ma fac una cu pămantul de o mie de ori,să uit totul şi să fiu un nimic,să fiu pustiit de gândurile morţtii apuse de mult.
Să uit durerea să apun in braţele morţii,să mă las pradă sărutului ei dulce şi să nu mă mai trezesc vre-odata.
Pentru prima data voiam să mă las pradă nebuniei ce mă cuprindea încet încet. Un sunet asurzitor îmi inundă urechile,apoi nimic,totul negru,totul rece,totul tacut.
Eram in beznă,tot corpul ma durea şi in minte imi venea tot timpul imaginea clara a acelei fete de la cimtir.
Ce făcusem Doamne? Ce dracului făcusem?? Sunt un mosntru! Eram mort? Probabil că da,oricum nu îmi pasa,e mai bine aşa,mai bine de o mie de ori. Aşa nu mai pot rănii pe nimeni,nu mai pot deyamăgii pe nimeni.
Aşa era cel mai bine.
***
Întunericul îmi învăluii trupul aruncându-mă in abisul mării,în abisul uitării. Toata viaţa îmi trecea acum prin faţa ochilor,deschizând răni dureroase.Bucurându-se parcă de durerea mea.

-Chris,Chris uite vezi? un fluture! râse jucauş sora mea mai mică alergând spre mie vioaie cu fluturele in mână.
Instinctiv mi-am deschis braţele spre ea,iar ea se năpustii asuprea mea fericită depunand un pupic pe obrazul meu stâng.
-Chris,o să ma protejezi de baieţi când o sa cresc maleee nu-i aşa? Am râs si am strans-o si mai mult in brate.
-Sigura că da pitic-o! Mereu te voi proteja! Voi fi fratele tău mai mare si nesuferit.
***
Am început sa tremur instinctiv dând cu pumnii prin intunericul ce ma sufoca. De ce trebuia sa îmi aduc aminte toate astea?
Oare ăsta era purgatoriul? Eu trebuia sa retraiesc fiecare clipa dragă mie să tac si să sufăr? La dracu Doamne de ce nu mă trimiţi odată in iad si terminam toată chestia asta??
De ce?