The wrong choice

[Rosalie Vivienne Alden]

Capitolul XIV - God, don't judge me
-perspectiva Lissei Carter-

Ceva ma atinsese pe umar. Puteam sa jur asta. Nu era ceva, era cineva ... Semana atat de puternic cu o mana,doar ca era rece, mult mai rece decat gheata. A fost ceva atat de trecator si de deprimant. Am inceput sa plang , nu mai puteam sa ma opresc. Ceva imi ramasese in gat, iar lacrimile mi se prelingeau pe chip. Doar asta stiam sa fac in ultimul timp: sa plang. Doar ca ... acum era mai mult de atat, acum era altceva! Totul a fost atat de ciudat. Ma simteam de parca ingerul meu ma intrebase daca l-am parasit, daca nu il mai iubesc deloc. Voiam sa rostesc: "Te voi iubi mereu!", dar exact in acel moment mana rece de pe umarul meu disparuse exact cum aparuse: ca o furtuna de nisip.
Dumnezeule! Innebunisem? Era cineva langa mine. Chemasem o persoana, o strigasem, voiam sa vorbesc cu ea, iar eu probabil ca am ramas cateva minute ca o nebuna privind in gol.
Nu puteam inca sa vorbesc, totusi! Acel nod din gat nu disparuse. Simteam ca se va intampla ceva grav. Oh, Doamne, nu se poate intampla din nou. Sper ca nu este ceea ce ma gandesc. Vai! Deci este imposibil. Am cazut in genunchi exact cand picaturile de ploaie incepeau sa puna stapanire pe cerul de deasupra mea. Oricum, totul este de parca eu nici nu as exista. Ma simt ciudat. Ma simt de parca as fi facut rau cuiva, simt ca mi-am ranit ingerul, ca cerul sufera fara el, ca s-a intors la mine ... in mare parte. M-am ridicat fiindca o privire grava se napustea deasupra mea, cineva , o femeie cu trasaturi destul de imbatranite ma adusese la realitate cand rostise rusinata: "Esti bine?". Nu, nu eram bine! Cum puteam sa fiu bine era adevarata intrebare. Imi intinse mana sa ma simt in siguranta si i-am multumit.
"Lissa Carter!", am rostit intr-un final cand am crezut ca sunt in stare sa leg macar doua cuvinte.
"Nina Sanchez!"
Un tresarit usor se simtea foarte aproape de mine. De fapt,stai ! Eu eram. De ce m-a speriat ceea ce a spus? Era un nume oarecare, cred ca il auzeam abia pentru prima data. Ba chiar puteam sa jur asta. Dar nu! Asta nu era totul! Am tresarit din nou, de data aceasta mai speriata. Acea mana de gheata ma avertiza din nou, acel lucru ma facea sa ma simt din nou oribil.
"Putem sa mergem la o cafenea pe aproape? Se pare ca vrei sa discuti cu mine ... ", rostise femeia cat mai cumsecade posibil. Mi-a furat cuvintele ce aveam sa le rostesc. Doamne, cat bine mi-a facut ea acum. Habar nu avea ca rostessc cuvintele fortata. Am dat aprobator din cap si se pare ca respectiva Nina intelesese totul prin asta. M-a luat de brat si am inaintat ... Am iesit din cimitir. Vantul imi dadea fiori, mai ales ca aveam impresia ca el striga din strafundul sau, ca vantul incerca sa imi spuna ceva ... Da,incepusem sa aberez! Trebuia sa tac, trebuia sa tin totul pentru mine. Cine oare ar crede porcariile pe care le debitez?
[...]
La coltul strazii se intampla ceva neobisnuit. Nu din nou! Este a doua oara cand presimt acelasi lucru,dar am ignorat. Este a doua oara cand va muri probabil cineva din cauza asta ... Ce a fost cu Nate a fost diferit,dar acum ... Am inceput sa alerg,desi putin mai devreme abia m-am tinut pe picioare si am ajuns in fata unei Salvari in care punea un om ... Era acel barbat care fugise de mine! Dumnezeule, alerga de mine ... Acum inteleg multe. A facut acest accident din cauza mea.
"Vreau sa merg cu el!", am rostit intr-un suflet. Un medic mi-a spus ca nu este posibil asa ceva, dar i-am raspuns ca sunt insarcinata si ca daca nu ma ia cu el in masina va trebui sa ma duc pe jos si i s-a facut mila de mine. Ei, acum trebuia sa fac ceva! Acea femeie alergase disperata dupa mine si incepuse sa planga cand il observa ...
"Chris, Chris, Chris, nepotelul meu ... ", striga intruna Nina.
Vai, era nepotul ei? Cum aveam sa fac fata inca unei asemenea lovituri? Dar de ce sufeream atat de tare? Incepeam sa simt ceva ... Nu,nu,nu! Imposibil. Nu il cunosc, dar totusi ... viata mi l-a adus in cale a treia oara si am impresia ca nu este deloc bine asta. Simt ca fac ceva gresit fara sa stiu ce. Cine ma va ghida mai departe?