Scream of the wind

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie daduse aprobator din cap, se ridica din iarba pentru a se scutura usor pe blugi,apoi se aseza inapoi fiindca se simtise extenuata. Ofta foarte adanc , apoi o imbratisa pe Eveline spunandu-i multumita de ceea ce facusera cele doua:
"Mi-ai demontrat inca o data ca esti aproape de mine cand am nevoie. Si multumesc. Ai facut si tu o treaba grozava. Iar ceea ce ai facut.. am simtit pe spatele meu energia pozitiva. Sa stii ca in noaptea aceasta puterile noastre cresc si daca totul va decurge perfect, conform planului si le vom mai avea si pana dimineata , nimeni nu ni le va mai putea fura, nimeni! Nici cel mai mare Vrajitor din lume!"
Eveline chicoti putin datorita vorbelor marete ale Rosaliei, dar stia in mare parte ca are dreptate. Acum era decisiva: vor ramane ori cu totul,ori cu nimic. Ambele sperau sa le ramana puterile. Rose zambi privind-o pe Cercetasa, apoi rostise chicotind:
"Uite ... ne intalnim atat de rar, iar cand ne vedem avem parte de niste actiuni ... supranaturale!", chicoti fosta Soimeanca dandu-si seama cat de mult sens avusese ultimul cuvant murmurat de ea.