Scream of the wind

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie se simtea din ce in ce mai incomod, de parca nu facusera destul .. Avea impresia ca nu aflasera totul, ceva nu apucase sa ii spuna bunica sa. Rosaliei ii venea un gand destul de puternic, de parca ar fi izbit-o cineva,insa nu stia daca ar mai fi in stare sa o mai faca inca o data. Oare va fi bine daca va incerca sau va fi totul in zadar? Timp mai era pana la miezul noptii, dar Fortele Intunericului oricum existau si acum ... Simteau amandoua ca le invaluie intr-o negura imensa,cumplita.
"Ev... ", murmura fosta Soimeanca incercand sa prinda curaj. Aceasta isi indrepta privirea catre ea si ii raspunse rapid, tremurand de frica. Trebuiau sa recunoasca faptul ca putina frica tot existau in ele. Nu avea cum sa nu fie asa...
"Ei bine, vreau sa il chem pe bunicul meu, ajuta-ma!", rostise Rose intinzandu-i mana. Ok, acum trebuia sa iasa mai bine ... Eveline deja stia cum sta treaba.
[..]
Intr-adevar , asa si fusese. De data aceasta vocea bunicului sau a aparut prin Eveline. Un glas grav, cumplit, de barbat in varsta le avertizasera, dar le mai dadusera un indiciu important:
"La miezul noptii sa intrati in apa. Puterile vi se vor dubla, va veti simti altfel... Doar asa veti fi in stare sa infruntati ceea ce va asteapta .. Aveti grija, ma bazez pe tine, Rosey. !"
Si disparu... la fel cum aparuse, vocea sa se spulbera in vant ... O lasa pe Cercetasa sa isi revina apoi o imbratisa scurt.