Scream of the wind

[Rosalie Vivienne Alden]

Acum incepuse adevarata lupta contra raului. Acum aveau sa treaca prin cea mai grea batalie pentru a ajunge la castigarea razboiului. Aveau nevoie de mult curaj si de sustinere reciproca. Rosalie inspira foarte adanc aer in piept si inchise ochii pentru cateva secunde,apoi ii deschise din nou privind peisajul din jurul lor distrus. Copacii aproape ca zburau, de parca voiau sa se smuceasca din radacini, sa plece ... de parca le era teama, luna statea amenintatoare pe cer,dar parca totusi veghea asupra noastra, lacul era nelinistit, facea valuri imense, aproape care valurile marii, iar cerul se facuse de-a dreptul negru, doar luna il mai insenina pe o portiune mica. Fosta Soimeanca inghitise in sec ascultand intrebarea Evelinei, apoi murmura rapid:
"Repede! Alearga catre lac si tine minte: nu te apropia la nici cinci metri de vreun copac!". Era ca un ordin,dar nu conta. Stia de ce spusese acest lucru. Isi amintise povetele bunicilor lor.
Alergau deodata catre lac si se aruncara in apa rece ca gheata, dar stiind ca acesta este singurul loc in care puterile lor vor fi mai presus decat acea prezenta malefica care se facea simtita din ce in ce mai adanc.