Magia si secretele sale...

[Roran S. Thorbjörn]

Mersi pentru comentariile frumoase si am adus next-ul:

[size=2]Capitolul 3: Musafirul ciudat
Oala daramata inca se rotea pe gresia portocalie a bucatariei, cand Meredith isi duse mainile la gura. In fata ei se afla tot o fata vizibil mai mare decat ea cu vreo cinci sau sase ani banuia, cu un par mai alb decat zapada proaspata si cu niste ochi atat de albastrii ca si a sarbatoritei insasi. Purta o tunica care presupunea Meredith fusese verde mai demult. Se vedea ca fusese supusa unor chinuri, inainte de a veni de aici. Cel mai ciudat lucru erau urechile nefiresc de ascutite. Cand se apropie de ea, vazu altceva, care o ingrozi: presupusa elfa era un fel de spirit. „Dar atunci cum daduse jos oala?” se gandi Meredith.
Adolescenta se apropie speriata de nou-venita. Nu era curoajoasa de felul ei, asa ca sentimentul pe care il simtea in acest moment era unul de o frica intensa. Singurul motiv care o impingea spre ciudata straina era un sentiment la fel de intens de curiozitate. Asa ca, aproape fara sa isi dea seama, deschise gura si intreba:
-Cine esti?
Straina nu facu decat sa deschida si sa inchida gura, ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva, dar s-ar fi razgandit. Meredith repeta intrebarea, de data aceasta cu o voce mai puternica si mai sigura pe sine. Presupusa elfa zambi.
-Eu sunt cea cu doua suflete; cea care exista si nu exista; cea care face totul fara sa faca nimic, spuse ea cu o voce nemaipomenit de melodioasa si pura.
Meredith se infiora cand auzi glasul strainei.
-Am vrut sa spun: cum te cheama? intreba ea cu voce subtire.
-Ar trebui sa te exprimi mai bine atunci, raspunse elfa.
Adolescenta era in incurcatura. Nu stia cum sa o faca pe straina sa-i vorbeasca cu adevarat.
-Tot nu mi-ai raspuns la intrebare, spuse ea, facand un pas spre necunoscuta. Aceasta nu se misca din loc.
-Si de ce as face-o? intreba.
Atunci Mereditth isi pierdu rabdarea.
-Pentru ca ai aparut asa pe nepusa masa in casa mea, dandu-mi viata peste cap, chiar de ziua mea! spuse ea aproape tipand.
Fantoma se facu mai alba decat era de fapt.
-Ziua ta? Si cati ani implinesti? intreba ea, brusc interesata de acest subiect.
-Nu e treaba ta, dar cincisprezece. Oricum, pleaca de la mine din ca....
-Numele meu este Elouns Dominis. Imi poti spune El. Sunt un spectru, adica sunt si nu sunt aici in acelasi timp. Eu mi-am ales aceasta soarta, doar ca sa te intalnesc pe tine. Si acum totul are sens, ii raspunse brusc Elouns la toate intrebarile.
Cu toate astea, aceste raspunsuri nu facura decat sa ii creeze si mai multe curiozitati lui Meredith.
-Eu sunt Meredith. Imi poti spune Mer. Esti elf? intreba fata, fara sa se poata abtine.
El dadu din cap.
-De unde vii? Si ce am facut eu asa de important? intreba adolescenta, acum doar curioasa, nu si infricosata.
-Te-ai nascut, raspunse simplu Elouns. Dar, decat sa vorbim, mai bine iti arat.
Iar in urmatorul moment, casa familiei Allens ramase goala, cu exceptia doamnei si domnului Allens, care dormeau fara sa banuiasca ca unica lor fiica tocmai a trecut granitele tuturor infiniturilor.[/size]