Magia si secretele sale...

[Roran S. Thorbjörn]

Bine, am venit cu next-ul pentru toti:

[size=2]Capitolul 5: Elouns Dominis
Meredith se trezi dintr-o data intr-un intuneric sufocant. Nu vedea absolut nimic. Totul era nemarginit. De nicaieri se auzi voce lui Elouns, care o linisti intr-o oarecare masura.
-Meredith, nu te speria. Suntem in abisul Umbrelor. Aici este locul in care elfii razboinici isi fac planurile de lupta.
-Dar cum ma transporti dintr-un loc in altul? intreba fata.
-Rabdare. Toate la timpul lor, spuse elfa. Deci, dupa cum spuneam chiar in acest moment, se tine un sfat aici. Daca ciulesti urechile, poti auzi soaptele printre copaci.
Asa si facu. Ciuli urechile si auzi niste soapte domoale si atat de incete incat zici ca era vantul.
-Acum vei afla adevarul despre mine si cum am ajuns aici si de ce chiar la tine. Apropie-te, o indemna elfa.
Meredith facu un pas si simti ceva ciudat, ca o briza care venea spre ea.
-Elouns? intreba ea.
Nu raspunse nimeni. „Se pare ca sunt pe cont propriu” se gandi si porni cat mai incet spre locul de unde se auzeau soaptele. Dupa vreo zece pasi prin abisul Umbrelor, Meredith fu in stare in sfarsit sa auda soaptele.
-Saraca Elouns. Nu putem sa o ajutam in niciun fel? intreba o voce de baiat,pe care il recunoscu ca fiind Glore.
Aici interveni Maestrul sau:
-Stii bine ca Rennon face tot posibilul sa imputineze neamul nostru. Sa trimitem trupe dupa ea nu ar insemna decat sa pierdem si mai multi frati. Si nu ne putem permite acest lucru. Oricum, stii ca ea a ales sa devina un spectru dupa ce moare, numai pentru ca sa incerce sa ajute la gasirea si pregatirea urmatorului Flevr. Si mai stii bine si ca se va intoarce aici dupa ce va trece in lumea spectrelor. Atunci vom stii cand si cum a murit.
-Daca nu va reusi sa scape, adauga o alta voce, tot de barbat, dar mai groasa si putin harsaita.
-Nu-mi fac mari sperante, Yenog. De asemenea, nici tu cu armata ta nu puteti merge in salvarea ei. Rennon pune un pret pe fauni la fel de mare ca si pe elfi, spuse Maestrul din nou.
-Putem spera, incheie Glore.
-Da, atat putem face, spuse Mastrul, oftand. Sa speram ca Orren, zeul razboiului, sa o scape de chin si sa-si aleaga un Flevr cat mai repede.
Si pe Meredith iar o cuprinse aceeasi senzatie deja cunoscuta de greata si, dupa cateva secunde, o lumina orbitoare o mangaie pe fata. Adolescenta avu nevoie cam de doua minute pentru a putea vedea ceva. Dar dupa aceea, isi dori sa nu mai fi deschis ochii niciodata. Se intorsese iar in visul ei. Aceeasi fata murdara cu incheieturile ranite condusa de aceeasi ofiteri in aceeasi curte spre rugul unde urma sa moara. Numai ca acum intelese altceva.
Elouns era acea fata.
Asemanarea se vedea clar. Meredith se gandi cum de nu o recunoscuse cand venise in casa ei. Tunica era aceeasi, numai ca sfasiata si murdara. Tot corpul ii era plin de rani. Lui Meredith i se facu frica si dadu sa se apropie sa o salveze, dar o atingere a unei maini o opri. Era Elouns cea de acum.
-Nu te duce, spuse ea. Poti schimba tot, iar daca o faci vom ajunge fara nimic.
Meredith era incurcata,dar o asculta pe elfa.
-Nu pot sa vad asta din nou, spuse ea.
Avea un nod in gat si observa ca lacrimile ii curgeau siroaie pe ambii obraji. Elouns o lua in imbratisarea ei rece ca gheata, care ii facea bine pielii arzande a lui Meredith. Auzi zgomtul facut de foc cand se intinse, dar nu vazu numic. Auzi scancetele celorlalti doi baieti, dar nu se uita. Auzi cum se stinse focul si multimea izbucni in urale, dar tot nu se intoarse. Ramase asa, in bratele lui Elouns, pana lacrimile ii secara, iar fata se prabusi in bratele reci ale nesimtirii.[/size]